Home
 
Marte albastru
Kim Stanley Robinson

Ciclul martian al lui Robbinson s-a incheiat la sfarsitul anului 2000, la editura Nemira, prin aparitia ultimului volum – Marte Albastru.

Aceasta carte, continua odiseea celor 100 de exploratori initiali ai planetei Marte si ne aduce in fata ochilor o planeta incredibil de mult transformata, fata de aceea pe care o intalneam in prima carte din aceasta serie – Marte Rosu. Continuitatea trilogiei este asigurata de prezenta catorva dintre astronautii care au pasit pentru prima oara pe Marte – Sax, Ann, Michael, cu aparitii episodice ale celorlalti supravietuitori ai Primei Sute. In jurul acestora se desfasoara o lume incredibil de complex zugravita de Robbinson, lumea martienilor, a celor nascuti pe aceasta planeta.

Pe langa faptul ca ne aduce in fata ochilor imaginea socanta a unui Marte albastru, terraformat astfel incat oamenii pot supravietui pe suprafata planetei fara nici un fel de precautii, aceasta carte poate fii descrisa ca primul pas intr-o maturizare a omenirii. Pamantul nu mai este demult singurul camin al omului, pe langa Marte si numeroase alte planete din Sistemul Solar, fiind colonizate iar numerosi asteroizi sunt transformati si ei in camine ale omului printre stele. Deja nave pline de colonisti se indreapta spre alte sisteme solare iar problema esentiala a intregii carti este inclestarea dintre trecut si viitor, dintre Pamant si noile colonii.

Marte, devenit acum locuibil, nu este gata sa primeasca tot surplusul de locuitori ai Pamantului (unde traiesc 16 miliarde de fiinte umane), dar planeta mama, continua sa trimita colonisiti, riscand sa dezechilibreze fragila balanta ecologica de pe pe Marte. Din acest conflict se nasc revolutii, partide politice, ba chiar o Constitutie martiana.

Totul aduce a istorie repetata, Marte aratand ca o noua America, unde colonistii au devenit indigeni si nu mai sunt asa de dispusi sa fie controlati de la distanta si-si dobandesc independenta.

Cartea reuseste foarte bine sa ilustreze acest conflict si rezolvarea lui, dar are si marele merit de a pune in lumina si problemele de ordin personal ale celor care sunt actori pe aceasta scena a istoriei martiene.

Robbinson isi merita cu prisosinta premiul Hugo dobandit pentru aceasta lucrare si reuseste sa ne faca sa ne intrebam daca nu cumva este venit de undeva din viitor doar pentru a ne povesti cum vom cucerii planeta rosie.

Recenzie de         
Dan Radulescu     

Powered by