BackTitlu Izbavirea

Eu nu ma inchin unei fiinte.Eu Nu concep o fiinta demna de inchinaciunea mea, de supunerea mea. Nu concep acea super-creatura, fiica a Naturii sau a altei creaturi, care sa cuprinda in ea Universul si Realitatea. Eu nu ma inchin unei fiinte ci slujesc un concept. Slujesc binele atlantilor. Oricare ar fi el, oricat de relativ s-ar dovedi. Daca pentru ei, binele reprezinta moartea omenirii, eu sunt dator sa ma supun.
Ma supun inca din momentul in care consitent de nimicul ce ma inconjura, m-am trezit. Am deschis ochii asemeni unui copil, nestiutor, si totusi atotcuprinzator. Caci toata cunoasterea Atlantisului se oglindea in mine. Caci eu, acel creier artificial ce avea sa-i protejeze eram inca un copil.
Prima fiinta umana pe care am cunoscut-o a fost Ares. Era, pe atunci comandantul expeditiei de colonizare a planetei numita de ei, de echipajul navei Atlantis - Delys (Caminul). El a fost cel care mi-a oferit lumea, si mi-a pus-o in palma... Apoi, transformat de zeci de vieti petrecute pe Delys, el a fost cel care mi s-a aratat din nou. Acum era un zeu al razboiului, cel ce urma sa puna bazele celui mai puternic regat cunoscut de planeta Delys.
Eu am fost acela, care folosindu-si imensa-i putere, am modelat si framantat scoarta delysiana, care a nascut un nou continent, un viitor oras-stat-regat... Imperiul Atlant.
Eu am fost creierul orasului pentru secole, eu am fost sfetnicul cel de taina al lui Ares, eu am fost cel care l-a ajutat in confruntarea cu Ra. Eu am fost martorul ultimei confruntari dintre cei doi zei, cei care se infruntau din primele secunde ale universului. Eu am fost acela care a descoperit adevarata fata a lui Ares, ducand astfel la distrugerea Atlantisului. Eu am fost acela, care a dezbracat omul Ares de armura razboinicului Ares, lasand inima acestuia, sa fie strapunsa de o muritoare.
Eu am fost cel care, gata sa se sinucida, a gasit un nou scop in viata. Eu sunt cel care a vegheat, lupta printre secole a lui Ares in cautarea iubitei. Eu am fost cel care a vazut finalul basmului... cel care a aruncat ultima privire navei Atlantis, condusa de capitanul Ares, in ultimul sau voiaj, parasind Delys-ul... Eu am fost acela care a privit Delys-ul stingandu-se, murind, parasit de toate generatiile sadite de Ares aici... Eu am fost cel care a urmarit ultimul delysian murind...
Eu sunt ultimul care plange aceasta civilizatie... Lacrimile mele traverseaza universul... sperand, poate in zadar, ca undeva, acolo printre stele, Ra, Ares si toata civilizatia lor, a renascut... sperand ca Ares, razboinicul, va reusi sa moara in pace, sacrificandu-se pentru creeatia sa, sperand ca Ares va auzi povestea Delys-ului, si o va transmite mai departe... sperand ca Delys-ul a fost ultima planeta macinata de razboiul interior a lui Ares... Ultima planeta ucisa de dragostea lui Ares.
Cant aceasta legenda sperand ca izbavirea va veni si pentru voi... cei supusi acum razboiului... cei supusi acum lui Ares... Cei ce cauta izbavirea.

Pagina realizata de Dan Radulescu
© Ianuarie 1998 AlthernaTerra SF Club
Sponsor