BackTitlul Eternitate

"...pentru fata din noapte, cea care mi-a redat libertatea..."
Ares (Cautatorul)
Nimic nu mai era ca inainte. Deja semnele unei maturitati prea devreme venita ii atinsesera fata: o barba deasa, niste riduri, ba chiar o privire de om batran. Si totul in cea de-a douazecea iarna petrecuta in aceasta viata. Nimic care sa mai aminteasca de cel de altadata... De un nemilos zeu al razboiului.
DejaEternul zeu cand se ducea la culcare, lacrimi amare ii acopereau obrazul. Deja asprimea sa disparuse... Lacrimi pentru cei care-si dadusera viata pentru el, lacrimi produse de fantomele celor omorati de el, dar si lacrimi pentru muritoarele pe care le iubise. Nu multe la numar, unui zeu al razboiului nu i-ar fi fost ingaduit, dar indeajuns de multe pentru a-i face inima sa tresalte. Cea cu ochii caprui, adanci precum haurile regelui Cronos. Cea cu ochii negrii si cu parul bogat, lung pana la umeri care-l tinuse in brate intr-o noape de neuitat, atunci, departe de planeta lui Zeus... si cele care doar ii fusesera ca niste surori... Toate acum niste umbre. Pierdute din cauza unui exces de curaj sau mandriei de zeu, prost folosite. Toate greseli ale trecutului, intretinute de prezent. Toate... Toate neademenite de sabia sa de razboinic, de numele celor ucisi de el... toate ademenite de cel ce se ascundea in inima zeului Ares...
Acum mototolea printre degete numele ultimei pe care-o iubea. Dorea sa-i auda vocea... Receptorul ii ardea in mana si totusi degetele refuzau sa formeze. Nimic nu putea fi facut pentru a debloca trupul obosit inainte de vreme. Trupul care ar fi trebuit sa fie de neinvins. Trupul si sufletul supus acelei legende care povestea ca daca doua suflete se legau in prima viata aveau sa se caute, pentru a se reuni, in toate vietile urmatoare.
Si nu mai era nimic de facut. Receptorul s-a apropiat usor de furca. Curajul lipsea. Din imprejurul sau il priveau zeci de perechi de ochi si de chipuri identice cu al lui. Toti erau un EL dintr-un moment al trecutului. Unii razboinici, unii zei decazuti, unii lideri neinfricati, unii cersetori. Toti reprezentau un EL care facuse o greseala, iar in mijlocul tuturor trona ego-ul din viitor, cel care avea toate raspunsurile. Era cel care stia secretul sufletului blestemat la inceputurile istoriei, de moartea aceleia pe care o iubise, la o nefericita eternitate, caci atunci cand in departare turnurile Atlantisului se prabuseau in mare, atunci cand ultimele nave ale coloniei paraseau printre nori pamantul inghitit de mare, atunci cand el, cel cu chip de tanar zeu isi daduse nemurirea pentru EA, atunci, EA ii promisese iubire eterna.
IarCautatorul pana cand cele doua suflete aveau sa se intalneasca din nou amandoua erau blestemate la nefericire.
Si totusi EL, cel din viitor, cel cu toate raspunsurile, se inclina catre cel cu telefonul in mana si cu un semn demn de un semizeu il indemna sa inceapa sa formeze. Numar dupa numar, pana cand o voce minunata s-a facut auzita:
- Alo?
Zambind cei din trecut incepura sa dispara. Nu mai era nevoie de ei. Greselile fusesera platite si iertate, cel putin pentru aceasta viata. Cei doi se regasisera...
Doar cel din viitor mai ramasese. Acum isi privea alter-ego-ul cu mandria cu care privise regatul pe care-l intemeiase in urma cu 4000 de ani. Cu o miscare care putea insemna orice dar pe care cel cu telefonul in mana o interpreta ca pe un semn de respect, cel din viitor disparu. In sfarsit isi putea regasi linistea. Printre sufletele celor pierduti in Atlantis, pe planeta Delys, alaturi de cei mai buni frati, stiind ca cele doua suflete- EL si EA se intalnisera din nou, iar acum pentru eternitate...

Pagina realizata de Dan Radulescu
Ianuarie 1998 AlthernaTerra SF Club
Sponsor