Imagini, fragmente de amintire - ale mele
sau ale cui - pulseaza prin
neuronii imbatati de endorfine.  Ganduri, dorinte ascunse si dureri
ratacesc prin constiinta colectiva. Lucruri pe
care ne-am dorit intotdeauna sa le aflam, ne
intuneca acum ratiunea. Ce folos mai au acum,
cand nu mai exista eu, sau tu, sau ea, sau ei?
Acum nu mai exista decat "noi" - fiinta
perfecta.
Asta am devenit. Un amestec de
fluide si umori care trece prin toata aceasta
masa ectoplasmatica, hranindu-ne si plimband
otrava prin toti deopotriva. Un maldar de membre
infipte intr-un munte de carne pe jumatate
putrezita.
Corpurile noastre - excrescente ale unei
tumori gigantice, care se intinde cu fiecare
clipa. Resturi de oameni, cu coloane fracturate,
desprinsi din pediculul, lor se taraie la
suprafata, prin balti de hemolimfa cenusie.
Priviri
inghetate, contopite intr-un
mozaic macabru, presarat cu caverne de infectie,
deja uscate si innegrite. Inimi, atarnand printre
coaste si intestine, palpitand in gol. Foetusi,
nenascuti inca, se zbat intre membrane stravezii,
se prabusesc printre cadavre partiale, surprinse
in zvarcoliri dureroase. Capete, oase si rinichi,
raspandite fara noima printre ochi si buze fara
pereche. Pseudopode ce se intind, cuprinzand
degete digerate si ficati. Figuri imprastiate
printre negi si fire de par.
Si strigatul. Un singur strigat, izvorand
din mii de voci, al carui ecou telepatic strabate
intreg Universul: "De ce?"
DE CE?
Raspunsul vine, izbucnind parca din porii
materiei:
Acesta este pretul
Nemuririi! |
