Nu poti sa te ridici din fata lui. Pur si simplu nu poti. Programul te-a acaparat de mult. Daca te gandesti sa parasesti locul, apare ratacirea, marea ratacire. Te temi. Privirea iti e blocata. Esti dependent de el. Unda tractoare te hraneste, te tine in viata. Viata ta e doar o amagire. Esti captiv. Tehnologia candva atat de draga, te-a inchis.
Voiai sa plutesti, sa pictezi liber pe pereti, pe apa, pe asfalt, pe nisip. La inceput te-a ajutat. Si ai reusit cat de cat. Dar pentru cat timp? Initial ti-a placut, dar apoi? Apoi ai inceput sa ratacesti. Sa pierzi drumul prin padurea mutanta. Ti-au dat un calculator de ultimul tip. Te-a fascinat. Dar nici macar fascinatia n-a tinut mult. Comanda vocala te-a impresionat. Nu te-ai gandit atunci ca o sa-ti pierzi si ultimul gram de omenie din tine. Nici macar nu ai crezut ca o sa uiti pana la urma sa scrii si sa citesti.
Unda tractoare ti-a fost prietena, dar apoi te-a mintit. Ai avut incredere, iar ea te-a subjugat. Cordonul ombilical care te hranea s-a transformat in timp intr-o pereche de catuse.
Si calculatorul...Era un model vechi, depasit. Nu te-a deranjat prea mult cand ti l-au luat. Iti mai amintesti, era un Compaq vechi, o piesa de muzeu. Dar era al tau. Tineai la el.
Ti-au dat atunci o explicatie. Au spus ca pastrarea lui era periculoasa. I-ai crezut. Nu ai dat prea mare atentie. Mai tarziu ai regretat insa. Au zis ca te va trage spre trecut, ca nu te vei putea integra, ca unda tractoare te va respinge. I-ai crezut. Primeai un calculator de ultimul tip. Ce-ti puteai dori mai mult? Pierderea nu era prea mare. Le-ai dat dreptate, dar ai fost pacalit. Sistemul te-a respins oricum. Paradoxal cu cat patrundeai mai mult in acest labirint si incercai sa descoperi misterul, tu rataceai. Padurea se ridica din ce in ce mai amenintatoare. Briza de otel te cuprindea asemeni unui sarpe. Unda tractoare devenea un streang. Acum esti doar un suflet singuratic intr-un acvariu.

Ai crezut ca erau mici probleme de adaptare, ca sistemul nu era suficient reglat, iar conexiunile nu erau perfecte. Nu-l puteai stapani. Nu-l stapanesti nici acum, dar acum te temi. Esti prins. Esti prizonier, un simplu suflet intr-un acvariu. E prea tarziu sa te eliberezi. Compaq-ul a fost ultima ta sansa, ultima portita de scapare, un EXIT sau ESCAPE, cuvinte care nu mai stii nici macar cum se scriu. Dar ti l-au luat. N-ai de ales. Trebuie sa joci in continuare.
Ai devenit creator de jocuri, exact ce doreai. Atunci nu stiai ca va fi asa, ca vei fi prizonierul propriei tale creatii.
Iti amintesti de jocurile de pe vechiul tau calculator. Ti-e dor de Dune 2. Ai vrea sa mai faci o campanie. Sau poate ca vrei sa umbli prin lumea starurilor pornografiei cu Larry, sa faci un Tycoon, sa fi rege sau mercenar, sa rezolvi un Quest, sa fi lord in Heroes of Might and Magic sau poate ca sub comanda ta Germania sa cucereasca lumea in Panzer, sau Imperiul Roman sa cada sub loviturile armatelor de druizi in cateva runde.
Atunci era simplu. Pierdeai trei nopti sa termini un joc. Stateai zile intregi prin caminele studentesti sa joci M.A.X., Doom sau Comand & Conquer in retea. Dupa aceea, te ridicai din fata calculatorului si asa ametit cum erai, din cauza monitorului pe care doar scria Low Radiation mergeai intr-o spelunca sa bei o bere cu prietenii, sa afli ultimele barfe, sa spui noile bancuri aflate de pe Internet, sa asculti circul facut de tiganii lui Calinescu sau sa-l injuri pe lautarul care nu mai inceta sa scartaie din vioara. Acolo in miros de mancare si fum de tigara te detasai. O puteai face oricand, iar drogul jocului ti-l administrai cand doreai.
Acum esti creatorul propriului drog. Nimic nu te mai poate salva, nici macar o pana de curent. Nu ai cum sa evadezi, iar jocul a devenit din viciu, un cosmar.
Vrei sa te destinzi. Nu mai suporti modul in care te exploateaza masina. Nu vrei sa mai fi sclavul ei. Incerci sa joci un Warcraft. Esti rege, apoi devii cavaler, mai tarziu zbori pe spatele unui grifon, asiguri paza unei catapulte. Castigi prea mult teren. Superioritatea armatei tale este evidenta. Trebuie sa-ti ajuti dusmanul, altfel lupta te-ar plictisi. Treci de partea orcilor, esti un Ogre bicefal, dupa aceea arunci cu topoare in arcasii ce ameninta Stonehange- ul, conduci o testoasa submarin, construiesti o noua platforma petroliera, organizezi o flota puternica si pregatesti o debarcare in forta. Ai restabilit echilibrul. Treci iar de partea oamenilor. Esti un simplu taran ce lucreaza intr-o mina de aur. Devii un gnom de sacrificiu ce trebuie sa arunce in aer turnul de paza de la intrarea fortului advers. De data asta explozia te doare. De ce? Doar nu e normal sa te doara. Incerci sa scapi. Ranile sunt mortale. Intri in corpul unui cavaler. Padurea se transforma. Incepe sa creasca. Vrea sa te prinda. Devine labirint. Virusul te chinuie iar.
Acum esti un taran. Incerci sa tai copacii din jurul tau. Primul cade. Iti continui drumul. Toporul ricoseaza. Iti tai un picior. Incerci sa-l regenerezi. Subrutina de clonare nu functioneaza. Reusesti  sa-ti pui o proteza metalica. Iti continui drumul. Toporul ricoseaza din nou. Ramai fara o mana. O inlocuiesti. Incerci sa pacalesti virusul. Schimbi interfata de lucru. Devii Omul de Tinichea  din lumea lui Oz. Acum dobori mai usor copacii. Lupti in continuare. Ajungi in cele din urma la mal. Te sui in barca. Incerci sa parasesti insula. Barca incepe sa ia apa. Nu suporta o greutate asa mare. Rezolvi rapid problema. Acum esti o sperietoare, Sperie Ciori. Nu mai ai nevoie de barca. poti pluti. Padurea ramane in urma. Insa virusul actioneaza din nou. Incearca sa-ti incurce toate planurile.
Din apa se inalta o noua padure. Ramai agatat in varful uneia dintre prajini. Ca sa scapi incerci sa transformi prajina in racheta. Vrei sa ajungi pe fata intunecata a lunii. Mai de mult ai scapat de virus folosind racheta. Atunci ai antrenat laptele selenitilor intr-un vartej, dupa care ai aruncat capsula ce continea virusul printr-o gaura de vierme spre centrul galaxiei. A reusit totusi sa scape, n-a fost absorbita de gaura neagra. Ti-a dat totusi pace un timp. Laptele functionase ca antidot.
Nu reusesti sa induci racheta. Multitasking-ul nu mai functioneaza. Nu poti rula subrutina. Incerci sa inchizi aplicatia.
Calculatorul insa nu te asculta. Esti prins in varful unei prajini. Sistemul nu functioneaza. Prajina se transforma  intr-o imensa teapa. In jurul tau sunt numai tepe. Intrezaresti chipul lui Tepes format din varfurile prajinilor din jur. Ii vezi chipul schimonosit intr-un zambet sadic. Incerci sa-l infrunti. Stii cine a fost crudul si dreptul Domnitor. Nu! Nu se poate transforma in vampir. Pe tine nu te poate pacali trucul acesta ieftin .

Nu-ti mai poti pastra forma. Redevii om. Incepi sa simti durerea. Simti ciocanul lovind teapa. Ai vrea sa intervii, dar n-ai cum. Incerci sa fugi, sa ajungi pe fata intunecata a Lunii. Incerci metoda baronului Münhausen. Ai avea nevoie de paine si sfoara. N-ai de unde sa le procuri. Singura posibilitate e sa te tragi de par. Incerci. Apuci si tragi. Nu reusesti sa te inalti. Ramai cu peruca in mana.
Te chinui. Durerea e mult prea mare. Trebuie sa folosesti medicamentul. S-ar putea sa fie pentru ultima oara. In ultimul timp l-ai folosit din ce in ce mai des. Stii foarte bine ca e un program insuficient testat. Te intrebi ce se va intampla cu tine. L-ai folosit in exces. Trebuie sa-l iei. N-ai de ales. Chinul e mult prea mare.
Reusesti sa rulezi programul.
Esti calare pe uriasul elefant efervescent. Il urasti. Ti-e dor de pastilele clasice, autodizolvabile. Medicamentul incepe sa-si faca efectul. Il simti. Virusul este neutralizat pentru un timp. Vezi elefantul dizolvandu-se incet. Realizezi ca ceva nu e in regula. Incepi sa te dizolvi si tu odata cu el.

Doua stiri senzationale au fost difuzate pe canalele de comunicatii. Nimeni nu le-a acordat insa atentia cuvenita. Astfel de stiri erau foarte des intalnite in ultimul timp. Se anunta disparitia
unuia dintre cei mai talentati creatori de jocuri si capturarea unui cyborg de catre fortele de securitate. Evenimente fara o legatura aparenta.