D.H. Era o dupa-amiaza frumoasa de primavara tarzie in care soarele se strecura cu blandete printre frunzele copacilor de pe cheiul Dambovitei. Opresc masina, o Dacie destul de veche pentru a mai atrage atentia cuiva, in fata unui butic arabesc din zona caminelor studentesti. Imediat sunt luat la ochi de cativa arabi si de un politist ce supraveghea zona dintr-o masina parcata discret langa un chiosc abandonat in urma interventiei primariei pentru stimularea ciubucurilor in vederea obtinerii autorizatiilor de functionare. Politistul comunica ceva prin statia radio apoi ma urmareste prin geamul masinii pe care il si deschide pentru a ma vedea mai bine. Arabii il cunosc probabil si nu se sinchisesc de prezenta lui. Unul din arabi , probabil patronul buticului in fata caruia am oprit, se apropie de mine si ma intreaba daca doresc sa schimb valuta. Nu ma surprinde acest lucru desi buticul lui vindea tigari, bauturi si alte maruntisuri, fara a avea casa de schimb. Ii spun: - Nu schimb nimic, astept pe cineva. - Atunci lasati locul liber pentru clienti, imi spune rugator invitandu-ma destul de politicos sa astept in alta parte. Ma deplasez cu masina cativa metrii. Mai aveam 10 minute pana la ora intalnirii cu un necunoscut care avea sa ma recunoasca el dupa numarul masinii mele pe care i-l spusesem la telefon. Las un spatiu in fata masinii suficient pentru a-si parca masina. La un moment dat un Cielo rosu opreste in fata mea, cel de la volan coboara , se apropie de mine si imi spune: - Domnule, hai sa mergem la un bar de aici din apropiere sa bem o cafea si sa discutam linistiti. - Ia-o inainte si te voi urma, ii raspund bucuros ca nu intarziase si mai aveam destul timp pentru intrevedere. Am inceput o urmarire pe aleile inguste dintre blocurile studentesti incheiata intr-o mica parcare. Nu mai fusesem niciodata in acel loc, nici macar in anii studentiei cu douazeci de ani in urma. Am gasit un loc de parcare, dar nu am vazut nici un bar in apropiere.Am coborat amandoi si m- am lasat condus "per pedes apostolorum" spre un mic bar aflat la parterul unui camin studentesc. Barul avea niste masute din tabla fixate in pereti, asemeni celor din compartimentele de tren, scaunele fiind inlocuite cu buturugi din lemn. - Sa sti ca aici au o cafea foarte buna, îmi spune jovial ghidul meu catre acest locuri, ce imi solicitase aceasta intrevedere pe care o acceptasem pentru a umple o "fereastra" din programul acelei zile. - Nu mai beau cafea de multi ani, dar as bea ceva nealcoolic, Coca-Cola sau altceva. Cred ca au si asa ceva pe aici. Ne-am apropiat impreuna de bar comandand el o cafea si eu o sticla de Pepsi Max. Barman era o tanara ce radia amabilitate, fara a atrage atentia cumva. Peretii barului erau pavazati cu doua mari desene, unul reprezentand roata zodiacului european, celalat avand doua coloane cu inscriptii chinezesti sau japoneze (la prima impresie) care mi s-au parut foarte cunoscute. Chiar si imaginea barului mi se parea neasteptat de cunoscuta desi eram convins ca intram in el pentru prima data: - Ce reprezinta aceste pictograme? Am intrebat fata de la bar. - Sunt semnele zodiacului chinezesc, v-am mai spus si ieri. - Cum ? Nu-mi amintesc sa fi fost ieri aici. - Eee, probabil glumiti, ati fost si ati comandat tot pepsi max. - Bine, multumesc. Nu am insistat desi stiam ca nu fusesem acolo. Povestind intamplarea unui amic, acesta mi-a spus: - Bine, dar este foarte clar ! Esti un calator in timp, nu ti-ai indeplinit o misiune si ai reluat-o de la scena barului. Pagina face parte din Proiectul AlthernaTerra