 |
 |
 |
| |
D.H. |
E miezul noptii, dar multa
lume nu doarme. Oamenii acestui oras asteapta sa vada
daca sperantele lor intr-o viata mai buna au sanse de
implinire. Urmaresc la televizoare rezultatele alegerilor
ce par sa fie favorabile unor schimbari benefice in viata
lor.
La anuntarea rezultatelor, un
val de euforie strabate orasul scotindu-i pe oameni in
strada. Unii dintre ei se indreapta spre centrul
orasului, spre Piata Universitatii ce inca mai era fieful
opozitiei ce cistigase acum alegerile. Mii de fete
radioase te inconjoara si te fac sa te simti minunat,
chiar daca este noapte si esti inconjurat de necunoscuti.
Oamenii se felicita reciproc si vor sa-si impartaseasca
unii altora bucuria ce o simt. Se deschide balconul
Universitatii marcind o prima schimbare, doar deschiderea
lui fusese interzisa de vechii conducatori, marcind
simbolic o deschidere spre o mai mare libertate de
manifestare a opiniilor.
Oamenii asculta entuziasmati
promisiunile cu iz electoral, care le dau sperante. Se
cinta cintecele golanilor, se transmit felicitari si apoi
balconul se inchide marcind terminarea festivismului.
Oamenii continua sa mai discute intre ei, apoi incet
aglomeratia scade multimea risipindu-se.
Marcela participase si ea la
aceasta manifestare entuziasta a multimii. Venise
impreuna cu prietenii, cu masina lor, sa sarbatoreasca
victoria si in euforia generala nici nu observase cind
ramasese intre necunoscuti.
Nu-i mai caut, iau un taxi si
ma intorc acasa, gindi ea la un moment dat.
Trecusera citeva ore dupa
miezul noptii insa in apropierea Pietei Universitatii
stationau destule taxiuri. Alese unul la intimplare.
Apropiindu-se de masina se mira vazind cum soferul
coboara, ocoleste masina si ii deschide portiera cu o
eleganta vazuta numai in filme, invitind-o inauntru,
inainte s-o intrebe in ce directie merge.
Pornind spre casa,mirata de
eleganta soferului, schimba cu el citeva cuvinte. Afla ca
este sofer profesionist si ca se bucura si el de
rezultatul alegerilor. A venit in Piata Universitatii
pentru a se bucura si el alaturi de ceilalti si nu in
primul rind pentru clienti.
Era o prezenta deosebit de
agreabila. Marcela obisnuia sa mearga frecvent cu taxiul
si isi dadu seama ca acesta era cu totul si cu totul
deosebit de alti taximetristi. Radia in jurul sau
bunatate si eleganta, facind calatoria pe strazile pline
de gropi ale orasului, daca nu confortabila, cel putin
mai usor suportabila.
La destinatie, dupa ce a
incasat contravaloarea cursei, a coborit rapid din
masina si cu aceeasi eleganta i-a deschis portiera
Marcelei sa coboare. Marcela s-a simtit flatata si cumva
contrariata. Oare au inceput deja schimbarile in
comportamentul oamenilor? Daca e asa , vin vremuri bune!
S-au salutat si fiecare si-a vazut de drumul sau.
A doua zi, simtindu-se obosita
dupa noaptea nedormita, Marcela comanda un taxi la 053
pentru a merge la serviciu. Cu surprindere constata ca la
iesirea din bloc o asteapta acelasi taxi, cu acelasi
sofer deosebit.
Ce coincidenta, isi spune si
noreaza discret numarul taxiului pentru a-l solicita si
alta data.
Si de aceasta data are parte
de o calatorie placuta prin orasul atit de cunoscut incit
parea sa nu-i mai poata oferi nimic neobisnuit. Soferul
nu pare deloc obosit desi a lucrat toata noaptea , dupa
cum spune, fiind la fel de jovial si elegant.
Ajunsa la serviciu, Mirela
telefoneaza iar companiei de taximetre incercind de asta
data sa afle informatii despre taxiul cu numarul 02379 si
neobisnuitul lui sofer. Ceea ce afla o face sa se
cutremure. In evidenta firmei nu mai exista acea masina,
care a avut cu putin timp in urma un grav accident de
circulatie, soferul pierzindu-si viata iar masina fiind
casata si dezmembrata. Din superstitie numarul respectiv
nu a mai fost dat altei masini.
|