CUADRATURA CERCULUI

Mihai


Profesorul lasa compasul si lua in mana foaia. Privi desenul pe care tocmai il facuse. Un banal cerc... Privirea lui deveni fixa si ramase asa, agatata parca de centrul cercului.

Cuadratura cercului... Sa construiesti cu rigla si compasul un patrat de arie egala cu cea a unui cerc dat. Le vorbise in cursul zilei elevilor de la cercul de matematica despre aceasta antica problema de geometrie. Avusese un sentiment de insatisfactie, nemultumire, chiar frustrare cand le spusese ca problema nu are rezolvare, ca cineva chiar reusise sa demonstreze ca nu exista rezolvare. Cei cativa copii pasionati de matematica il ascultasera fascinati, fara sa-l intrebe nimic, contrar obiceiului lor.

Poate sesizasera, undeva in subconstientul lor, frustrarea lui. Intr-un tarziu ochii incepura sa-i lacrimeze. Lasa foaia din mana si privi ceasul de pe birou. Doisprezece fara zece. Lumina lampii de birou i se paru dintr-o data foarte obositoare. Totusi nu-i era somn. Intunericul de afara se ingemanase parca cu intunericul din cotloanele camerei, unde nu ajungea lumina lampii. Inchise ochii. Linistea noptii se strecura in mintea sa dandu-i o senzatie de limpezime si claritate...

Esenta problemei era transcendenta numa- rului PI, imposibilitatea de a-l "prinde" intr-o ecuatie cu coeficienti rationali. Ratiunea nu poate cuprinde transcendenta, n-o poate intelege. Chiar cele mai banale numere irationale sunt re- prezentate si aproximate cu numere rationale. Rigla si compasul sunt instrumente inventate de mintea omului. Mintea rationala. Poate daca ar exista un instrument irational...

Tresari brusc. Cioc... cioc... cioc, cioc... cioc... cioc... cioc. Seria de batai in usa de la intrarea in garsoniera il smulsera din reverie. Mintea lui inregistra in subconstient muzicalitatea ciudata a seriei de batai, dar cand se ridica de la birou si se indrepta spre usa in minte nu-i mai staruia decat un sentiment de surpriza amestecat cu curiozitate. Cine putea fi?... Pana sa ajunga la usa seria de ciocanituri se repeta. Se opri in fata usii. Inima ii batea nebuneste. Paradoxal, nu-i era frica. Era cuprins de o stranie emotie euforica. Mintea scurtcircuitata era strafulgerata de franturi de imagini si ganduri imposibil de transpus in cuvinte. A treia serie de batai il dezmetici. Desfacu lantul de siguranta si deschise usa. Intrezari in intunericul din hol silueta unui barbat. Recapatandu-si complet stapanirea de sine zise:

- Ce cauti, omule, aici, la ora asta?

"Nu eu caut ceva, ci tu esti cel ce cauta. Eu doar am venit sa te ajut." si profitand de perplexitatea profesorului trecu pe langa el si intra in camera.

Naucit, profesorul inchise usa si-l urma pe srain. Avea o senzatie stranie. Desi se putea misca in voie, nu-si simtea corpul. Simtea ca tot ceea ce i se intampla este ireal dar, in acelasi timp, foarte real.

- E un vis cumva sau e realitate?

"E o intrebare fara sens, stupida... Si visul e ceva real."

- Voiam sa spun... acum visez?

Strainul il privi usor amuzat. Nu-i distingea trasaturile foarte clar, cu toate ca parca era mai multa lumina in camera. Doar ochii ii percepea: mari, luminosi si plini de viata. Hainele nu-i ieseau cu nimic in evidenta, le zarea tot ca prin ceata. In schimb era vizibil, foarte clar, pe pieptul lui un medalion: o floare cu opt petale, inscrisa intr-un cerc, iar pe circumferinta acestui cerc alte douasprezece cercuri mai mici, tangente intre ele.

"Asta tu stii mai bine."

Strainul se apropie de birou si lua compasul. Apoi, cu niste miscari foarte stranii si alambicate, dar curgatoare, desena pe hartie alaturi de cerc patru puncte. Cu ajutorul riglei uni cele patru puncte.

"Iata patratul pe care-l cautai! Numai ca tu trebuie sa rezolvi problema inversa, de la patrat sa ajungi la cerc. Cercul este simbolul transcendentei, pe cand patratul este planul material, universul. Aparenta imposibilitate de realizare a cuadraturii cercului sau a procesului invers tine, asa cum ai intuit, de incapacitatea rationalului de a imbratisa irationalul, transcendentul. Fiecare fiinta poseda insa in ea insasi o farama de irational, de transcendenta. Foloseste-o si vei rezolva problema. Pentru totdeauna!"

Zicand acestea strainul facu un gest de binecuvantare spre el.

"Tine minte, nimic din ceea ce e in jurul nostru nu-i intamplator sau lipsit de importanta. Asteapta doar sa-i fie descifrat semnificatia ascunsa."

Simti cum il cuprinde o ameteala puternica...

Se trezi asezat la birou. Se uita la ceas: doisprezece fix. Atipise timp de zece minute si avusese acel vis ciudat, legat de cuadratura cercului. Brusc, se infiora. In locul cercului desenat de el era acum un patrat. Fara sa se mai gandeasca accepta provocarea. Apuca compasul si incerca sa-si aminteasca miscarile strainului, sa le imite, dar in sens invers. Facu incercare dupa incercare, cauta sa-si reaminteasca toate amanuntele, dar... zadarnic. Orele treceau una dupa alta. Afara mijeau zorile...

Lumina crepusculara trandafirie imbratisase orizontul prevestind o zi superba. Dar el nu observa. Inca ii suna in urechi ultima fraza a strainului. Isi aminti de strania muzicalitate a batailor in usa, de asemanarea cu gama muzicala, de faptul ca fusesera trei serii. Isi aminti de medalionul strainului... opt petale..., douasprezece cercuri... Deodata discul solar aparu la orizont si prima strafulgerare de lumina, cine stie prin ce reflexie ciudata, cazu pe fruntea lui. Si atunci intelese...

*-*-*

Dupa cateva zile, sesizati de cei de la scoala de absenta nemotivata a profesorului, vecinii au fortat usa garsonierei, in prezenta unui politist.

Au gasit usa incuiata pe dinauntru si lantul desiguranta pus. Ferestrele inchise pe dinauntru. Niciurma de profesor. Doar hainele cu care fusese vazut imbracat ultima data zaceau intr-un fel oarecum ciudat pe scaun. Pe birou un compas, o rigla si o foaie pe care era desenat un patrat. Si un cerc.

S-a deschis o ancheta, au fost intrebati, profesorii de la scoala, vecinii. De atunci nimeni nu l-a mai vazut. Doar copiii de la cercul de matematica poate ca l-au mai visat din cand in cand, dar nu i-a intrebat nimeni si nici ei n-au povestit la nimeni. Pe cine ar mai interesa acum cuadratura cercului?