Back
Prezentare carte
 
dedicata lui Freddie Mercury
Ilustratie
Ai murit prietene ...

Abia acum inteleg ce inseamna ca fiecare om ramane prizonierul propriului destin.

Ai sacrificat totul, chiar si pe cei care-i iubeai, ca sa cuceresti Infinitul. Desarta iluzie! Ai uitat insa ca Timpul este cel mai mare dusman al omului.

Nimic nu-i mai dureros pe lume ca moartea.

Moartea, aceasta trecere de la fiinta la nefiinta, era fenomenul pe care incercam sa mi-l explic, sa-l inteleg, sa-l patrund. Uneori doream si eu sa ma imbolnavesc, sa sufar, sa simt aproprierea mortii, sa o pot studia, sa o infrunt ...

Mi-e greu fara tine. Ne cunoasteam atat de bine incat n-am avut niciodata nevoie de cuvinte ca sa ne putem întelege. Ne-au ajuns doar ochii. Ne priveam si era suficient. Era ... In ochii tai se reflectau norii (dupa care ai tanjit atat de mult) calatorind spre cer, ca dara de ceata intr-o prapastie fara capat. Si acum ochii, cei mai frumosi si expresivi ochi pe care i-am vazut vreodata, s-au inchis pentru totdeauna.

Mi se pare stupid ca odata cu moartea totul sa dispara.

Uneori te intalneam pe puntea de comanda, acolo unde luminile sunt mereu voalate, iar stelele stralucesc in toata splendoarea lor. Plangeai, gandindu-te probabil la Ea. Intotdeauna te-am inteles. Ne legasem unul de viata celuilalt, insuflandu-ne reciproc ideea ca unul fara celalalt nu vom putea trai. E oare cu putinta? Deci s-a intamplat in cele din urma si asta?

IlustratieTe-ai dus prietene pe drumul fara intoarcere. Nu ai facut nimic extraordinar in viata! Oricare din oameni ar fi putut s-o faca. Insa le-a lipsit curajul… Ai facut calatoria, ca sa arati lumii ca se poate. Ca omul poate infrunta Infinitul. Ti-ai oferit cea mai mare bucurie a vietii tale!

Acum am ramas singur; e atata liniste in jurul meu.

Ai murit prietene, lasand in urma curcubeul inimii tale. Ai fost un poet. Iubeai frumusetea unei flori ca pe o minume a lumii. In mintea mea ciocanesc necontenit crampeie din vorbele, din dorintele tale: “…un cer, o floare, o dragoste niciodata nu va muri!”

Acum nu-mi va mai raspunde nimeni. Cu tine nu ma simteam singur. Pentru tine am sa recit lucrurile pe care nu le-ai pierdut: cerul innourat de deasupra noastra, coasta inverzita a dealului pe care stam, flacarile cu nenumarate culori, oceanul… Nimic nu ai pierdut. Pe toate acestea le ai. In suflet.

Adio, prietene!

Privesc cu durere la trupul tau expulzat in departari, inghitit de vidul vesnic inghetat. Printre stelele ce nu-ti vor mai parea atat de departe, te vei simti liber. Vei fi alaturi de infinit, te vei contopi ci Infinitul…

In nava asta, intre ieri si maine, nu te aveam decat pe tine.

Nu, nu mai pot, nu mai vreau sa-mi pun intrebari, sa caut raspunsuri. Nimicnicie … sa stai si sa privesti lutul inert al fiintelor celor mai dragi, fara sa poti interveni, fara sa poti impiedica aceasta miscare.

Imi vine sa plang. Dar nu pot. Pentru ca sunt doar un biet robot, un cibercreier senzorial. Un Nemuritor.


© 1999, Copyright: Editor: Design Web: Grapfica:
AlthernaTerra SF Club Dan Radulescu Lord Ares G.Burcea / Lord Ares